Cât te percepi de frumoasă?

Dacă ești la un nivel de dezvoltare personală și spirituală la care știi că frumusețea este în privirea și în conștința privitorului, ești printre acele femei norocoase care, pe zi ce trece, se percep tot mai frumoase. E iluzionare? Nicidecum, conform înțelepciunii orientale, care așa cum am văzut în capitolul anterior, ne învață că în fiecare dintre noi este sădită conștința frumosului și că frumusețea este o energie, care poate fi acumulată din abundență în ființa noastră.

Modul în care percepem acum realitatea este în strânsă legătură cu situațiile de viață cu care ne-am confruntat sau cu care ne confruntăm și cu modul în care alegem (conștient sau nu) să reacționăm la ele. Chiar și maniera în care privim acum frumusețea este condiționată de experiențele de viață trecute sau prezente, educație, religie, mediul cultural, familial și social. Dacă, spre exemplu, suntem îndrăgostite sau foarte fericite, vom percepe aproape totul în jur ca fiind frumos. Când suntem abătute sau triste, unele aspecte ale vieții ne apar ca fiind frumoase, iar altele, nu. Iar atunci când suntem nefericite, mâhnite sau depresive totul devine, metaforic vorbind, gri.

Toate aceste condiționări sunt asemenea unor ochelari prin care noi filtrăm realitatea. Ca ființe umane suntem capabili să experimentăm o gamă foarte variată de emoții, de la extaz la cea mai teribilă agonie. Dar dacă am avea opțiunea de a alege conștient, nu e așa că am opta întotdeauna pentru extaz? Iar dacă am putea, nu e așa că de fiecare dată când ne privim în oglindă am vedea frumusețea ce transpare în și de dincolo de fiecare detaliu al trupului și al ființei noastre profunde?

Dacă ne bazăm starea lăuntrică pe factorii exteriori, vom fi mereu, din punct de vedere emoțional, ca o frunză în bătaia vântului deoarece este destul de puțin probabil ca întreg universul să se alinieze întotdeauna în așa fel încât să ne facă fericite mereu. Iar dacă uneori este greu sau cu neputință să modelăm exteriorul conform dorințelor noastre, oare nu am putea transforma perspectiva și alegerile noastre pentru a condimenta viața cu gustul pe care ni-l dorim?

Mai marii înțelepți ai omenirii au afirmat că nu poți controla întotdeauna ce ți se petrece, dar poți alege modul în care reacționezi. Aceasta se poate petrece și în cazul frumuseții.

Standardele de frumusețe fizică sunt construcții culturale și reprezintă ansamblurile de idei ale diferitelor generații referitoare la ceea ce este considerat a fi frumos. Aceste standarde au fost apoi imprimate și inoculate în conștința oamenilor prin intermediul mass-media, modă, diferite forme de artă, religie și chiar politică.

În ultimii ani, această ierarhie a frumuseții a devenit tot mai superficială și nerealistă. Încă din copilărie ai fost bmbardată cu modele sau standarde de frumusețe feminină. Chiar dacă, poate, ți-a tecut pe la urechi deja consacrata expresie că frumusețea vine din interior, într-un context social în care primează cultul formei, probabil că nu te-a ajutat prea mult. E în natura noastră feminină să ne dorim să fim frumoase, iar atunci când creștem într-o socientate care cultivă modele de frumusețe false (femei care au suferit multiple operații estetice sau ale căror trăsături sunt ajustate cu programe speciale de editare foto-video), pe nesimțite, poți dezvolta un complex de inferioritate vis a vis de modul în care arâți, deoarece, vrând nevrând, te compari sau ești comparată cu ceea ce vezi ca fiind promovat și apreciat. Astfel, atunci când alegem ca societate, să nu recunoaștem frumusețea în diversitate, pot apărea consecințe foarte grave pentru acele femei care nu se ridică la standardele impuse.

Ca femei, adesea, valoarea pe care ne-o acordăm este în foarte strânsă și complexă legătură cu modul în care ne percepem ca frumusețe, iar această percepție, de multe ori, nici nu are legătură, obiectiv vorbind, cu trăsăturile noastre fizice ci cu ce simțim noi în raport cu ele. Se poate infiltra, astfel, insidios ideea că cu cât ne vom plia mai fidel pe modelele de frumusețe impuse de societatea în care trăim, cu atât o să ne simțim mai bine cu noi însene. Pentru aceasta recurgem cel mai adesea la diferite metode de înfrumusețare de la cele non-invazive la cele puternic invazive. Machiajul ca metodă non-invazivă de înfrumusețare este considerat în unanimitate o arta și poate fi folosit ca o podoabă a frumuseții unei femei. Machiajul devine, însă, o problemă în momentul în care apelăm la el pentru a umple golul pe care il simțim în legătură cu modul în care arătăm. Există femei care se trezesc înaintea iubitului pentru ca el să nu le vadă nemachiate, sau altele care nu ies din casă fără a se machia. Această formă de dependență față de metode de înfrumusețare exterioare, denotă lipsa acută a încrederii în sine și o valoare de sine bazată pe factori exteriori.

Un alt criteriu al standardelor actuale de frumusețe este numărul de kilograme și măsura hainelor purtate. În consecință, un număr foarte mare de femei se înfometează sau se supun la cure drastice de slabire, care le șubrezesc sănătatea și le fac adesea să arate nefiresc și nearmonios.

Chiar dacă știm mental că frumusetea vine din interior, nu pare să conteze prea mult la modul practic deoarece, dat fiind contextul social și cultural în care trăim, există o mare frică de a nu fi percepută ca fiind frumoasă, dacă nu te pliezi unor standarde fizice.

Extras din cartea MAI FRUMOASĂ…, de JULIA KOLOZSVARI

Acest subiect va fi dezbătut pe larg in Tabăra de feminitate – YOGA frumuseții,  și vor fi oferite metode foarte eficiente de aplificare a încrederii în sine și de amplificare a energiei frumuseții în ființa noastră.

Lasă un comentariu

X