Femeia puternică și independentă ce nu-mi doresc să fiu

Haina asta de femeie puternică și independentă mă strânge de mă sufocă, de parcă ar fi o cămașă de forță. Abia aștept să ajung acasă, să o dau jos și să îmi permit să nu mai fiu așa puternică și independentă, să fiu doar femeie.
Trăim niște vremuri în care prea tare ne dorim să fim bărbate. Și uneori e bine.

E bine să fii femeia puternică și independentă atunci când candidezi pentru un job bun. Vrei să te lupți cot la cot cu bărbații și să fii aleasă pe criterii de competență, nu de pisiceală.

E bine să fii femeia puternică și independentă când vrei să te întreții, să îți plătești singură rata și cheltuielile, să îți permiți să îți cumperi un parfum sau să călătorești, fără să depinzi de nimeni.

E bine să fii femeia puternică și independentă când se depresurizează centrala și e nevoie să sucești o manivelă, când ai nevoie să îți instalezi un software, când cineva drag pățește ceva și are nevoie de sprijin. (Împreuna cu prietenele mele, am creat chiar un grup de Facebook cu numere de telefon de la instalatori, tâmplari și zugravi, pentru a nu fi nevoite să apelăm la bărbații din viața noastră în caz de urgență! )

Dar oare știi unde să tragi linie? Eu de multe ori, nu.

Mi se întâmplă să-mi iau cu mine haina de femeie puternică și independentă și când merg la întâlniri. Și când ies cu fetele. Și când merg la un spectacol de balet, sau la orice eveniment emoționant. Și totuși, sunt surpinsă și iritată cu fiecare ocazie cu care atrag în viața mea un băiat smiorcăit și efeminat. Oare doar genul ăsta de bărbați reușesc eu să atrag, pe bandă rulantă, sau e ceva în atitudinea mea care determină orice bărbat să se comporte ca o domnișoară de față cu mine?

Imagine de Diana Teodorescu

Mereu am avut o reținere și chiar prejudecăți față de femeile slabe, care par dependente de bărbatul lor, care își scot din vocabular persoana I singular și o înlocuiesc cu pluralul, care nu vin niciodată nicăieri și nu se implică în nimic pentru că le așteaptă iubi să meargă la finuți. Și de fiecare dată când câte o prietenă îmi spunea să las femeia puternică și independentă acasă când stau de vorbă cu un bărbat, îmi și închipuiam că e nevoie să fac pe smiorcăita, să mă prefac că nu pot desface singură o conservă, sau că trebuie să le imit pe pițipoancele pline de like-uri pentru a atrage un bărbat puternic, masculin și viril.

Mă bucur să aflu că m-am înșelat. Am aflat că feminitatea nu e tot una cu smiorcăiala, că dacă îți permiți să fii femeie în prezența unui bărbat, te vei relaxa, vei deveni receptivă și dornică să primești, iar el se va bucura că are prilejul să ofere, și nu se va sătura de tine. Zicea cineva, undeva, cândva, că femeile trebuie să fie, iar bărbații trebuie să facă. Cu cât faci un pas către el, cu atât se va îndepărta. Cu cât îți vei permite să te relaxezi și să fii tu însăți, cu atât se va simți mai atras de tine și va veni tot mai aproape. Așa că vreau să fiu în continuare puternică, dar vreau o putere feminină, atrăgătoare, ademenitoare.

Iată câteva superputeri pe care mi-am propus să le dobândesc pentru a nu mai fi bărbată, când nu e cazul:

Puterea emoțională

Una din cele mai mari tâmpenii pe care le-am învățat în viața asta a fost să îmi reprim emoțiile. Pentru că în capul meu a fi sensibilă era egal cu a fi slabă. Nu-mi doream să fiu slabă, să râdă lumea de mine când plâng, să se îndepărteze prietenii de mine când îmi exprim emoții care nu le convin.

puterea emotionala a femeii

Emoțiile sunt modul organismului nostru de a ne spune că s-a produs o schimbare care a avut impact asupra noastră. De câte ori nu ți s-a întâmplat să te înfurie o situație, iar cei din jur să îți spună că nu e frumos sau normal pentru o domnișoară să fie furioasa? Scopul furiei e de a îți semnala că s-a produs ceva ce nu este OK, și că e momentul să acționezi. Desigur, nimănui nu îi place cineva care izbucnește și urlă și trântește, dar nu spune nimeni că așa trebuie exprimată furia. Idealul ar fi ca în momentul în care simți furia, să o conștientizezi, să comunici ce te-a deranjat, să faci o schimbare sau să pleci. A reprima furia nu e sănătos deloc, nu doar pentru că nu rezolvi situația, ci și pentru că aduni în tine frustrări și energii puternice, ai o explozie de adrenalină care vrea să te pună în mișcare, iar tu stai. Cu timpul, poți chiar ajunge la probleme de inimă sau accidente vasculare, chiar crezi că merită?

Eu și emoțiile pozitive am învățat să le reprim. Dacă îmi dădeau lacrimile văzând ceva emoționant, eram ridiculizată. Dacă îmi exprimam încântarea față de o situație sau o persoană, se găsea repede cineva să caute nod în papură. Am hotărât să nu mai reprim nimic, să fiu doar atentă la modul în care îmi exprim emoțiile, dar să le ascult, să le descifrez mesajul, să deslușesc ce vor să îmi transmită.

Puterea senzuală

Tot din categoria celor reprimate, puterea senzuală e o putere pe care multe dintre noi nu o folosim, sau nici măcar nu o cunoaștem. De frica unor etichete, de multe ori ne ascundem senzualitatea, dar o ascundem până și de noi.

Eu vreau să redescopăr și să învăț o senzualitate fină și feminină. Ce-am văzut noi în filmele porno (și ceea ce mulți băieți cred, din păcate, că înseamnă o femeie senzuală) e destul de departe de ce îmi doresc eu să fiu. Vreau să-mi permit să flirtez din priviri, vreau să mă îmbrac la limita dintre decent și provocator, vreau ca dintr-o atingere pe umăr să dau fiori oricărui bărbat. Și atât de mult îmi reprim această dorință, pentru că mă gândesc cine ce o să creadă. Dar nu ei sunt problema, problema e în capul meu, legată de limitările și barierele pe care mi le pun eu singură.

femeia senzuala

Ceea ce mă bucură e că pe zi ce trece, descopăr tot mai multe femei senzuale, care mă inspiră și îmi dau speranță. Există bloguri de feminitate ale unor eroine care au curajul să își împărtășească public trăirile erotice, există femei care atât de frumos transpun în vorbe îmbinarea perfectă dintre iubire și erotism. Și în general văd o deschidere tot mai mare a femeilor din jurul meu spre a-și recunoaște și folosi energia sexuală și de a se deschide spre o cunoaștere mai profundă a senzualității lor.

Puterea spirituală

Aceasta e o formă nouă de putere pentru mine, pe care încep să o descopăr trepat, spre care mă îndrept cu pași mărunți. Participând la sesiuni de yoga și de meditație, ne întrebăm de multe ori de ce majoritatea participanților sunt femei? Noi, femeile, suntem inițiatoare. Suntem receptive, absorbim tot ce învățăm, iar apoi avem rolul de a-i învăța și pe bărbați câte ceva.

puterea spirituala - yoga

Încerc adesea, de una singură, să meditez sau să stau în posturi de yoga. Și nu îmi reușește. Cel puțin nu mă simt la nivelul la care mă simt în grup. Pentru că grupul are o forță mai mare decât individul, și mai ales noi, femeile, dacă ne unim și avem o cauză comună, putem muta munții, sau dacă nu, măcar bărbații 🙂

 

Tu ce fel de putere ai vrea să dobândești? Lasă-mi un comentariu, și poate o voi învăța și eu de la tine.

Cu drag,

Ramona

Lasă un comentariu

X